CÓNDICĂ, condici, s.f. 1. Registru, catastif. ♢ Expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ţine minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (Înv.) Colecţie de legi, decrete etc.; cod. – Cf. ngr. k ó d i k, acuz. k ó d i k a.

CÓNDICĂ s. v. cod, dicţionar, lexicon, vocabular.

CÓNDICĂ s. catastif, registru, (rar) carte, (înv. şi reg.) metrică, protocol, (înv.) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism înv.) tefter. (Înscris în ~.)

cóndică s. f., g.-d. art. cóndicii; pl. cóndici

CÓNDI//CĂ ~ci f. 1) Caiet gros de format mare în care sunt înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru. ♢ A trece (sau a pune) pe cineva la ~ a ţine minte pe cineva (pentru o răfuială ulterioară). 2) înv. Cod de legi. /<ngr. kóntikas