CÓNIC, -Ă, conici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care are forma unui con², privitor la con². 2. S.f. Curbă rezultată din intersectarea unui con² circular cu un plan. – Din fr. conique.

cónic adj. m., pl. cónici; f. sg. cónică, pl. cónice

CÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care are formă de con. /<fr. conique

CÓNIC, -Ă I. adj. în formă de con, referitor la con. II. s. f. curbă rezultată prin intersecţia unei suprafeţe conice cu un plan. (<fr. conique)

CÓNIC, -Ă adj. În formă de con. [< fr. conique].