CONSACRÁRE, consacrări, s.f. Acţiunea de a (se) consacra; dedicare; consfinţire; spec. stabilire a capacităţii, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu. – V. consacra.

CONSACRÁRE s. 1. v. consfinţire. 2. v. confirmare. 3. v. târnosire. 4. dedicare, destinare, devotare, închinare. (~ vieţii sale unei cauze nobile.)

consacráre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. consacrării; pl. consacrări

CONSACRÁRE s. f. acţiunea de a (se) consacra; dedicare. ♢ consfinţire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaştere a capacităţii, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu. (<consacra)

CONSACRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) consacra şi rezultatul ei; consfinţire, stabilire; consacraţie. ♦ Dedicare. [< consacra].