CONSFINŢÍ, consfinţesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con¹- + sfinţi (după fr. consacrer).

CONSFINŢÍ vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) a sfinţi. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.) 3. v. legaliza.

consfinţí vb. → sfinţi

A CONSFINŢ//Í ~ésc tranz. 1) (idei, obiceiuri etc.) A face să intre adânc în uz; a consacra; a încetăţeni; a statornici; a înrădăcina; a împământeni. 2) (acte, hotărâri etc.) A recunoaşte ca fiind valabil; a valida; a con-sacra. 3) (relaţii, atitudini etc.) A face să capete caracter legal; a legaliza; a oficializa. /con- + a sfinţi

CONSFINŢÍ vb. tr. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după fr. consacrer)

CONSFINŢÍ vb. IV. tr. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con- + sfinţi, după fr. consacrer].