LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situaţii, a face să fie recunoscut în mod oficial. – Din fr. légaliser.

LEGALIZÁ vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. v. reglementa. 3. a consfinţi, a oficializa. (Şi-au ~ legătura prin căsătorie.)

legalizá vb., ind. prez 1 sg. legalizéz, 3 sg. şi pl. legalizeáză

A LEGALIZ//Á ~éz tranz. 1) (acte, scrisori, semnături) A califica drept legal (prin aplicarea unei ştampile); a face să fie valabil; a autentifica; a certifica; a întări. 2) (situaţii, stări de lucruri) A face să fie legal; a aduce în conformitate cu legile; a consimţi. /<fr. légaliser

LEGALIZÁ vb. I. tr. A da valabilitate, formă legală (unui act). [Cf. fr. légaliser].