VOCÁL, -Ă, vocali, -e, adj. Care aparţine vocii, privitor la voce, care serveşte la formarea vocii. ♦ (Muz.) Executat cu vocea, cântat din gură. – Din fr. vocal, lat. vocalis.

vocál adj. m., pl. vocáli; f. sg. vocálă, pl. vocále

VOCÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care participă la producerea vocii. Organe ~e. Coarde ~. 2) Care ţine de voce; propriu vocii. Sunet ~. Tehnică ~ă. 3) Care este destinat pentru voce. Muzică ~ă. 4) Care constă din vocalişti. Ansamblu ~. /<fr. vocale, it. vocale, lat. vocalis

VOCÁL, -Ă adj. Referitor la voce, în legătură cu vocea, care produce vocea. ♦ (Despre muzică) Care se cântă cu vocea. [< fr. vocal, cf. lat. vocalis < vox – voce].