CONTURÁ, conturez, vb. I. Tranz. A schiţa, a trasa conturul unui obiect. 2. Tranz. şi refl. Fig. A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. – Din contur.

CONTURÁ vb. 1. v. profila. 2. a evidenţia, a mula, a reliefa. (Rochia îi ~ corpul.) 3. v. schiţa. 4. v. zu-grăvi. 5. v. configura. 6. a descrie, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)

conturá vb., ind. prez. 1 sg. conturéz, 3 sg. şi pl. contureáză

A SE CONTUR//Á se ~eáză intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se desena; a se zugrăvi. Imaginea satului se ~ează. /Din contur

A CONTUR//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri) A prezenta în contur. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora (din timp) în linii mari; a schiţa. 3) fig. A face să se contureze; a profila; a desena; a zugrăvi. /Din contur

CONTURÁ vb. I. tr. 1. a conturna. II. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza. (<contur)

CONTURÁ vb. I. tr. A da, a preciza conturul unui corp, al unui obiect. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) închega în forme precise; a (se) preciza. [< contur, cf. fr. contourner].