CONVORBÍRE, convorbiri, s.f. Acţiunea de a convorbi; conversaţie, discuţie. ♢ Convorbire telefonică = comunicaţie bilaterală realizată prin intermediul unei instalaţii telefonice. – V. convorbi.

CONVORBÍRE s. v. discuţie.

convorbíre s. f. → vorbire

CONVORBÍR//E ~i f. Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuţie; conversaţie; dialog. ~ aprinsă. ♢ ~ telefonică comunicaţie bilaterală prin telefon. [Art. convorbirea; G.-D. convorbirii; Sil. -bi-re] /v. a convorbi

CONVORBÍRE s. f. discuţie, conversaţie. o ~ telefonică = discuţie prin telefon. (<convorbi)

CONVORBÍRE s.f. Acţiunea de a convorbi; discuţie, conversaţie. ♢ Convorbire telefonică = discuţie realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi].