CORLÁTĂ, corlate. s.f. (Reg.) 1. Iesle. 2. Îngrăditură sau colibă pentru vite. 3. Împletitură de formă bombată care se aşează pe car când se transportă snopi sau fân. 4. Poliţă în jurul cuptorului pe care se ţin vase de bucătărie şi alte lucruri mărunte; prichici. [Pl. şi: corlăţi] – Probabil din magh. korlát.

CORLÁTĂ s. v. iesle, loitră, poliţă, prichici, raft, răzlog.

CORLÁTĂ s. (Mold., Bucov. şi Dobr.) pataşcă, (prin Munt., Olt. şi Transilv.) pătul. (~ la car sau la căruţă.)

corlátă s. f., g.-d. art. corlátei; pl. corláte

CORLÁT//Ă ~e f. reg. 1) Îngrăditură care împrejmuieşte ceva. 2) Poliţă în jurul cuptorului din casele ţărăneşti pe care se ţin vase de bucătărie şi alte obiecte casnice; prichici. 3) Grătar pentru nutreţ fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. /<ung. korlát

corlátă¹, corláte, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. îngrăditură sau colibă pentru vite. 3. împletitură de formă bombată care se aşază pe car când se transportă snopi sau fân; loitre, şuiană. 4. poliţă în jurul cuptorului pe care se ţin vase de bucătărie şi alte lucruri mărunte; prichici, rapt, tăpşan. 5. parapet, rampă, balustradă. 6. ramă pe care se întinde postavul ca să se usuce. 7. bancă, scaun. 8. scândură de gard; lăturoi, răzlog, ţăpuşă; gard făcut din aceste scânduri. 9. (la pl.) dependinţele casei ţărăneşti. 10. spalier pentru viţă de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care stă coşul casei.

corlátă², corláte, s.f. (reg.) prună tânără deformată de o ciupercă.