COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanţe chimice) Care provoacă o coroziune. ♢ Agent corosiv = substanţă care exercită o acţiune chimică sau electrochimică pe suprafaţa unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuinţată în soluţie ca dezinfectant. 2. Fig. Muşcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

Corosiv ≠ anticorosiv

COROSÍV adj., s. (CHIM.) corodant.

corosív adj. m., pl. corosívi; f. sg. corosívă, pl. corosíve

COROSÍV ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre substanţe, medii, agenţi) Care corodează; cu proprietatea de a coroda. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase; muşcător; înţepător; urzicător; usturător; pişcător. Inteligenţă ~ă. /<fr. corrosif, lat. corrosivus

COROSÍV adj. 1. (Despre substanţe) Care provoacă o coroziune. ♢ Agent corosiv = substanţă care are o acţiune electrochimică asupra suprafeţei corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (Fig.) Muşcător, usturător. [Var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus].