COSTRÉI, costrei, s.m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor şi cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ♢ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic şi cu spiculeţe roşcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. k o š t r j a v a.

COSTRÉI s. v. iarba-câinelul pir-de-ţelină, pir-gros.

COSTRÉI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. v. mohor. 4. v. troscot.

costréi s. m., pl. costréi, art. costréii

COSTRÉI m. Plantă erbacee anuală din familia gramineelor, cu flori purpurii şi rădăcini târâtoare, puternice, dăunătoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. koštrjava

costréi s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. ţăpoşică. 8. coada-vulpii.