COTILEDÓN, cotiledoane, s.n. 1. Frunză a embrionului plantelor cu seminţe care serveşte la hrănirea plantei imediat după încolţire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone.

COTILEDÓN s. (BOT.) frunză embrionară.

cotiledón s. n., pl. cotiledoáne

COTILED//ÓN ~oáne n. 1) Parte componentă a embrionului plantelor cu seminţe, care serveşte la hrănirea plantei imediat după încolţire. 2) anat. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. /<fr. cotylédone

COTILEDÓN s.n. 1. Frunzuliţă cu rezerve nutritive care se găseşte în embrionul unei plante fanerogame. 2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr. cotylédon, cf. gr. kotyledon – cavitate].