EMBRIÓN, embrioni, s.m. 1. Nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când toate organele sunt deplin formate şi organismul este capabil de viaţă independentă. ♦ Germen al unei plante, existent în sămânţa din care planta va lua naştere prin germinaţie. 2. Fig. Început al unui lucru, al unei acţiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.

EMBRIÓN s. 1. (BOT.) germen, (pop.) plod. (Din ~ se formează plantula.) *2. (fig.) germen, sâmbure. (~ al unui fenomen.)

embrión s. m. (sil. -bri-on), pl. embrióni

EMBRIÓN ~i m. 1) Fază iniţială de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. 2) Germen al unei plante aflate în sămânţă. 3) fig. Începutul unui lucru, al unei acţiuni; prima fază a dezvoltării unui proces. [Sil. em-bri-on] /<fr. embryon

EMBRIÓN s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei fiinţe vii de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ♦ Germen al unei plante existent în sămânţa din care va lua naştere prin germinaţie. 2. (Fig.) Început, germen de la care porneşte un lucru, o acţiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon].