COTITÚRĂ, cotituri, s.f. 1. Cot (I 2). 2. Fig. Transformare calitativă esenţială, salt produs în desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziş. 4. (Pop.) Golf². – Coti + suf. -tură.

COTITÚRĂ s. v. golf, întorsătură, răscruce, turnură.

COTITÚRĂ s. 1. cot, curbă, întorsătură, întorto-chetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cârmeală, cârnitură, întorsură, sucitură, (Olt. şi Ban.) covei. (~ a unui drum.) 2. v. meandru. 3. v. curbă.

cotitúră s. f., g.-d. art. cotitúrii; pl. cotitúri

COTITÚR//Ă ~i f. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcţie; cot. 2) fig. Transformare esenţială în desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment etc. Moment de ~. /a coti + suf. ~tură