COVÁTĂ, coveţi, s.f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata.

COVÁTĂ s. 1. v. albie. 2. v. copaie.

covátă s. f., g.-d. art. covéţii; pl. covéţi

COV//ÁTĂ ~éţi f. 1) reg. Vas lunguieţ de lemn folosit la plămăditul pâinii, spălatul rufelor etc.; albie; copaie. ♢ A băga pe cineva sub ~ a-şi demonstra superioritatea asupra cuiva; a întrece net pe cineva. 2) Ladă de lemn în care curge făina la moară. /<turc. kovata, kuvata