CREIŢÁR, creiţari, s.m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat in sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania si în Bucovina până la sfârşitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăiţár, criţár s.m.] – Din magh. krajczár.

CREIŢÁR s. (reg.) crucer. (~ul era o monedă de argint sau de aramă.)

creiţár s. m. (sil. crei-), pl. creiţári