CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, desluşit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare. ♢ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună. ♦ Care este lipsit de impurităţi. 2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis. 3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Uşor de înţeles; evident, lămurit. ♦ (Despre facultăţi intelectuale) Care pătrunde uşor, înţelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.

Clar ≠ confuz, neclar, nedesluşit, obscur, vag, nelămurit, nebulos, tulbure, încurcat, încâlcit, ceţos, obnubilat

CLAR adj., adv. 1. adj. desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunţie ~.) 2. adv. v. bine. 3. adj. v. transparent. 4. adj. v. citeţ. 5. adj. v. senin. 6. adj. v. limpede. 7. adj. evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 8. adv. evident, limpede, (înv. şi reg.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.) 9. adj. v. limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. adj. desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmaţie ~.) 11. adv. desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.) 12. v. evident.

clar adj. m., pl. clari; f. sg. cláră, pl. cláre

CLAR ~ă (~i, ~e) 1) (despre imagini) Care se vede bine. 2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine. 3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care răsună distinct; desluşit. 4) (despre lichide) Care este limpede; transparent. 5) (despre idei, gânduri etc.) Care este uşor de înţeles; uşor de identificat. Semne ~e de boală. /<lat. clarus, fr. claire

CLAR, -Ă adj. 1. (şi adv.) limpede, desluşit, curat. ♢ transparent; (despre aer, cer) senin, luminos. 2. (despre sunete, voci) care răsună distinct. 3. lămurit, evident. (<lat. clarus, fr. clair)

CLAR, -Ă adj. 1. Limpede, desluşit, curat. ♦ Transparent. 2. Lămurit, uşor perceptibil, de înţeles. [< lat. clarus].

clar (-ră), adj. – Desluşit; limpede. Lat. clarus (sec. XIX), cf. chiar. – Der. neclar, adj. (care nu se vede, nu se distinge, nu se înţelege bine); clarisim, adj. (foarte clar), din lat. clarisimus (sec. XVIII); claritate, s.f., din lat. claritatem; clarifica, vb., din lat. clarificare; clarobscur, s.n.; clarificator, adj.; clarvăzător, adj., format prin traducere din fr. clairvoyant.