CUCÚI, cucuie, s.n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (Reg.) Moţ de pene la capul păsărilor. – Lat. *cucullius (= cucullus).

CUCÚI s. v. coc, moţ.

CUCÚI s. (MED.) (Transilv.) coc, cocoş, modâlcă. (S-a lovit şi a făcut un ~ la cap.)

cucúi s. n., pl. cucúie

A CUCUÍ cúcuie intranz. (despre cuci) A scoate sunete înfundate, scurte şi repetate; a face „cu-cu“ [Sil. -cu-i] /Din cuc

CUCÚ//I ~ie n. 1) Umflătură care iese pe cap provocată de o lovitură. 2) Moţ de pene pe capul unor păsări. [Sil. -cui] /<lat. cucullius