CUFUNDÁ, cufúnd, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. Refl. A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). ♦ Fig. (Despre aştri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). ♦ (Despre pământ) A se prăbuşi. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. 4. Tranz. Fig. (Rar) A compromite, a distruge. [Var.: (înv.) acufundá vb. I] – Lat. confundare.

CUFUNDÁ vb. 1. v. afunda. 2. a afunda, (reg.) a acufunda. (A ~ un obiect într-un lichid.) 3. v. în-funda. 4. a(-şi) afunda, a(-şi) înfunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (Îşi ~ fruntea în palme.)

cufundá vb., ind. prez. 1 sg. cufúnd, 3 sg. şi pl. cufúndă

A CUFUNDÁ cufúnd tranz. A face să se cufunde. /<lat. confundare

A SE CUFUNDÁ mă cufúnd intranz. 1) A intra cu totul (într-un lichid, într-o substanţă moale etc.); a se lăsa la fund; a se afunda. 2) fig. A se lăsa cuprins (de ceva); a se adânci. ~ în vise. 3) fig. A se face nevăzut; a dispărea; a se afunda. 4) (despre pământ) A se lăsa în jos, formând o adâncitură. /<lat. confundare