CULEGÁR, culegare, s.n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereţi, dintre care unul mobil, care serveşte tipografului să aşeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar.

CULEGÁR s. (TIPOGR.) culegău, vingalac, (rar) colţar, compozitor.

culegár s. n., pl. culegáre

CULEGÁR ~e n. poligr. Placă metalică în care zeţarul aşază una câte una literele în rânduri egale, formând textul care urmează să fie tipărit; vingalac. /a culege + suf. ~ar