VINGĂLÁC s.n. v. vingalac.

VINGALÁC, vingalace, s.n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălác s.n.] – Din germ. Winkelhaken.

VINGALÁC s. v. culegar.

vingalác s. n., pl. vingaláce

VINGALÁ//C ~ce n. poligr. Piesă metalică în care zeţarul aşază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar. /<germ. Winkelhaken

VINGALÁC s.n. (Poligr.) Instrument de metal în care zeţarul aşază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken].