CUPRÍNS¹, (I 2, II) cuprinsuri, s.n. I. 1. Conţinut. Cuprinsul cărţii. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafaţă. ♦ Spaţiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ţinut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: copríns s.n.] – V. cuprinde.

CUPRÍNS², -Ă, cuprinşi, -se, adj. 1. (Rar) Îmbrăţişat (unul cu altul). 2. (Pop.) Înstărit, bogat. – V. cuprinde.

CUPRÍNS s. v. cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ocol, ulucă.

CUPRÍNS adj. v. avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.

CUPRÍNS s. 1. întindere, întins, spaţiu, suprafaţă, teritoriu, (înv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul ţării.) 2. limită, (rar) perimetru, (înv.) ocol. (În ~ ul cetăţii.) 3. conţinut, (rar) plin. (Se zbuciumă marea şi ~ul ei.) 4. conţinut, corp, materie, (înv.) cuprindere. (În ~ul cărţii.) 5. conţinut, sumar, tablă de materii, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ul unui volum.)

cupríns s. n. (sil. -prins), pl. cuprínsuri

CUPRÍNS ~uri n. 1) Fond de idei al unui text; conţinut. 2) Listă a materialelor pe care le include o carte, o revistă; tablă de materie. 3) Spaţiu larg; întindere. Pe tot ~ul ţării. /v. a cuprinde