CÚRSĂ¹, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mişcare rectilinie alternativă. 3. (Fam.) Drum, alergătură. 4. (Sport) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanţe, pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai. 5. (În sintagma) Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui război. – Din fr. course.

CÚRSĂ², curse, s.f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care păşeşte în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ♢ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. k u r t h ë.

CÚRSĂ³, curse, s.f. (Înv.) Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuinţată pentru a parfuma încăperile. – Din ngr. kúrsi.

CÚRSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.). 2. v. drum. 3. v. aler-gare.

CÚRSĂ s. v. pericol, primejdie.

CÚRSĂ s. v. capcană.

cúrsă (distanţă, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cúrsei; pl. cúrse

CÚRS//Ă² ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale şi păsări sălbatice; capcană. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se răfui cu cineva, punându-l într-o situaţie fără ieşire. ♢ A-i întinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune într-o situaţie fără ieşire. A cădea (sau a se prinde) în ~ a nimeri într-o situaţie fără ieşire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.

CÚRS//Ă¹ ~e f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston în cilindru într-o mişcare rectilinie alternativă. 4) la pl. Alergare de cai. 5) Probă sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg o anumită distanţă. 6): ~a înarmărilor militarizare intensă a industriei; pregătire de război. [G.-D. cursei] /<fr. course

CÚRSĂ s.f. 1. Drum, distanţă de străbătut. ♦ Drum făcut de un vehicul (în mod regulat) pe acelaşi itinerar după un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului. 3. (Fam.) Alergătură, umblet. 4. (La pl.) Alergări de cai. ♦ (Fig.) Întrecere, competiţie, acţiune competitivă. 5. Întrecere în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].