CUVIINCIÓS, -OÁSĂ, cuviincioşi, -oase. adj. 1. Care respectă regulile bunei cuviinţe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător, convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviinţă + suf. -ios.

Cuviincios ≠ neamabil, indecent, obraznic, impertinent, insolent, neruşinos

CUVIINCIÓS adj. v. adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.

CUVIINCIÓS adj. v. politicos.

cuviinciós adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. cuviincióşi; f. sg. cuviincioásă, pl. cuviincioáse

CUVIINCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care respectă buna-cuviinţă; decent. [Sil. -vi-in-] /cuviinţă + suf. ~ios