NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♢ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producţie, prin care se creează produsul folosit pentru întreţinerea sa şi a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de seminţe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiţii date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.

Necesar ≠ inutil, nenecesar, netrebuincios

NECESÁR adj. 1. v. indispensabil. 2. v. neapărat. 3. v. trebuincios. 4. v. util.

necesár adj. m., pl. necesári; f. sg. necesáră, pl. necesáre

necesár s. n.

NECESÁR ~ă (~i, ~e) şi substantival Care este de trebuinţă; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace ~e. ♢ Strictul ~ minimum absolut trebuincios. /<fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario

NECESÁR, -Ă adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [Cf. fr. nécessaire, it. necessario, lat. necessarius].