DÂMB, dâmburi, s.n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălţată la marginea unui şanţ, a unei gropi etc. – Din magh. domb.

DÂMB s. (GEOGR.) înălţime, ridicătură, (rar) înălţătură, (reg.) dâlmă. (Înaintea dealului se află un ~.)

dâmb s. n., pl. dâmburi

DÂMB ~uri n. 1) Formă de relief mai mică decât dealul; deluşor; colină. 2) Ridicătură (mică) de pământ la marginea unei gropi sau a unui şanţ. /<ung. domb