DARÁC, darace, s.n. 1. Unealtă de pieptănat şi de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinţi mari de oţel, fixaţi pe un suport. 2. Maşină de lucru alcătuită din două piese cu suprafeţe cilindrice concentrice şi cu dinţi în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii şi al altor materiale textile. [Var.: dărác s.n.] – Din tc. tarak, bg, darak.

DĂRÁC s.n. v. darac.

DARÁC s. (TEXT.) 1. dărăcitor, scărmănătoare. (reg.) pieptene, (Transilv. şi Ban.) drâglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lâna.) 2. cardă. (~ pentru pieptănarea industrială a lânii.)

darác s. n., pl. daráce

DARÁ//C ~ce n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau destrămat lâna, cânepa sau inul; dărăcitor. ♢ A da la ~ a dărăci. /<turc. darak