DEŞTEPTÁ, deştépt, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorţeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viaţă. 2. Refl. (Despre sentimente, dorinţe, idei etc.) A se ivi, a apărea; a se stârni, a se dezlănţui. 3. Refl. A deveni conştient, a ajunge să înţeleagă, să-şi dea seama de realităţi. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Probabil lat. de-excitare.

A (se) deştepta ≠ a (se) culca, a adormi

A se deştepta ≠ a adormi

DEŞTEPTÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. suscita.

DEŞTEPTÁ vb. v. însufleţi, învia, scula.

deşteptá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. deşteáptă; conj. prez. 3 sg. şi pl. deştépte

A SE DEŞTEPTÁ mă deştept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare conştientă a vieţii; a se trezi. 3) (despre natură) A începe un nou ciclu de vegetaţie; a reveni la viaţă. 4) fig. (despre sentimente, dorinţe, idei etc.) A începe să capete contururi precise; a se înfiripa; a înmuguri; a încolţi. 5) (despre persoane) A deveni conştient; a ajunge să înţeleagă realitatea. 6) A deveni (mai) deştept; a căpăta mai multă inteligenţă. /<lat. deexcitare

A DEŞTEPTÁ deştépt tranz. A face să se deştepte. /<lat. deexcitare