SCULÁ, scol, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) trezi din somn, a (se) deştepta. ♢ Expr. (Refl.) A se scula din morţi = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoşi. 2. Refl. şi tranz. A (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos. 3. Refl. (Pop.) A se ridica să plece; p. ext. a începe o acţiune, a se apuca de o treabă. 4. Tranz. Fig. A mobiliza, a aduna (în vederea unei acţiuni). ♦ Tranz. şi refl. A (se) răscula. ♦ Refl. (Înv.) A porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva. – Probabil lat. *excubulare.

SCÚLĂ, scule, s.f. 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor şi a proprietăţii acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acţionează nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Pânza de oţel constituie scula ferăstrăului. ♦ Fig. Persoană, acţiune, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (Înv.; la pl.) Obiecte de preţ; giuvaere, bijuterii. – Et. nec.

A (se) scula ≠ a (se) aşeza, a (se) culca

A scula ≠ a aşeza

SCÚLĂ s. v. armă, bijuterie, categorie, fel, gen, giuvaer, odor, podoabă, soi, specie, speţă, tip.

SCÚLĂ s. v. instrument.

SCULÁ vb. v. creşte, declanşa, dezlănţui, fortifica, isca, izbucni, îndrepta, înfiripa, însănătoşi, întări, întrema, înzdrăveni, lecui, normaliza, porni, răscula, răzvrăti, reconforta, redresa, reface, restabili, revolta, ridica, stârni, tămădui, tonifica, vindeca.

SCULÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. învia. 3. v. ridica. 4. a (se) ridica. (Se ~ în picioare.)

sculá vb., ind. prez. 1 sg. scol, 2 sg. scoli, 3 sg. şi pl. scoálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scoále

scúlă s. f., g.-d. art. scúlei; pl. scúle

A SCULÁ scol intranz. 1) A face să se scoale. 2) fig. (persoane) A atrage într-o acţiune amplă de interes comun; a mobiliza. ~ tot satul. /<lat. excubulare

A SE SCULÁ mă scol intranz. 1) A trece de la o stare de somn la cea de veghe; a se trezi; a se deştepta. ~ la ora şapte. ♢ ~ din morţi a învia. 2) A lua poziţie verticală; a se ridica în picioare. ~ de pe scaun. ♢ ~ din pat (sau după o boală) a se însănătoşi. /<ngr. excubulare

SCÚL//Ă ~e f. 1) mai ales la pl. Obiect fabricat şi acţionat manual în vederea executării unei operaţii de muncă; unealtă; instrument. 2) Parte activă a unei maşini-unelte care vine în contact direct cu materialul ce se prelucrează. 3) fig. Persoană care se distinge prin ceva (în bine sau în rău). Bună ~ mai eşti!. [G.-D. sculei] /Orig. nec.

scula de ars

Scula de curatare a pipei. Origine necunoscuta.