DEBITÁ¹, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăţi cu formele şi dimensiunile adecvate pentru folosirea şi prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter.

DEBITÁ², debitez, vb. I. Tranz. 1. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din fr. débiter.

DEBITÁ vb. v. declama, recita, rosti, spune, vorbi, zice.

debitá (o cantitate de fluid, un text, o sumă de bani etc.) vb., ind. prez. 1 sg. debitéz, 3 sg. şi pl. debiteáză

A DEBIT//Á² ~éz tranz. (sume de bani, materiale) A înscrie în coloana de debit. /<fr. débiter

A DEBIT//Á¹ ~éz tranz. 1) (mărfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispoziţie în mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (şi plictisitoare). 4) (buşteni) A tăia la gater pentru a obţine cherestea. /<fr. debiter

DEBITÁ¹ vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăţi de anumite forme şi dimensiuni. [< fr. débiter].

DEBITÁ² vb. I. tr. (op. c r e d i t a) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr. débiter].