DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul² unui cont; datorat. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.

Debitor ≠ creditor

DEBITÓR s., adj. 1. s., adj. v. datornic. 2. adj. v. datorat.

debitór adj. m., s. m., pl. debitóri, f. sg. şi pl. debitoáre

DEBITÓR² ~i m. 1) Persoană (fizică sau juridică) care are de întors o datorie; datornic. 2) jur. Persoană obligată să facă ceva în baza unui raport juridic. /<fr. débiteur, lat. debitor

DEBIT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre sume de bani) Care este trecut la debitul unui cont. 2) (despre persoane fizice sau juridice) Care are de plătit o datorie; datornic. Întreprindere ~oare. /<fr. débiteur, lat. debitor

DEBITÓR, -OÁRE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. şi f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [Cf. it. debitore, fr. débiteur, lat. debitor].