DEFECŢIÚNE, defecţiuni, s.f. Deranjament, defect care împiedică buna funcţionare a unui maşini, a unui aparat, a unui mecanism, desfăşurarea normală a unei acţiuni etc. [Pr.: -ţi-u-] – Din defect. Cf. fr. d é f e c t i o n, lat. d e f e c t i o,  - o n i s.

DEFECŢIÚNE s. defect, defectare, deranjament, dereglare, (livr.) disfuncţionalitate. (~ în funcţio-narea unui aparat.)

defecţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), art. defecţiúnea, g.-d. art. defecţiúnii; pl. defecţiúni

DEFECŢIÚN//E ~i f. Deranjament care nu permite unui sistem tehnic să funcţioneze normal; defect. [Art. defecţiunea; G.-D. defecţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. defection, lat. defectio, ~onis

DEFECŢIÚNE s.f. 1. Neîndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare. 2. (Impr.) Deranjament, defect (care împiedică buna funcţionare a unei maşini, a unui aparat etc.) [Var. defecţie s.f. / cf. fr.défection, lat. defectio].