DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. şi refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.

DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. po-nosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.

degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. şi pl. degradeáză

A SE DEGRAD//Á mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcţioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-şi pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare

A DEGRAD//Á ~éz tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /<fr. dégrader, lat. degradare

DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].