DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei fiinţe sau unui lucru; a zeifica.[Pr.:-de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.

DEIFICÁ vb. v. zeifica.

deificá vb. (sil. de-i-), ind. prez. 1 sg. deífic, 3 sg. şi pl. deífică

A DEIFICÁ deífic tranz. 1) (fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiraţie exagerată; a iubi ca pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (fiinţe) A trece în rândul zeităţilor; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. de-i-] /<lat. deificare, fr. déifier

DEIFICÁ vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei fiinţe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p.i. deífic. / < it., lat. deificare].