ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. 2. (Persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiraţie exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. [Sil. ze-i-]

ZEIFICÁ vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)

zeificá vb. índ. prez. 1 sg. zeífic, 3 sg. şi pl. zeífică

A ZEIFICÁ zeífic tranz. 1) (persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiraţie exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (fiinţe) A trece în rândul zeităţilor; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu