DELÍCT s.n. (Jur.) 1. Termen general pentru o violare a legilor penale, care se pedepseşte cu închisoare, muncă silnică, amendă etc. V. contravenţie, infracţiune, crimă. 2. (P. ext.) Act nepermis de lege şi sancţionat printr-o pedeapsă corecţională. [< lat. delictum, cf. fr. délit].

DELÍCT, delicte, s.n. Fapt nepermis de legea penală; infracţiune de mai mică gravitate, care se sancţionează cu amendă penală sau cu închisoare corecţională. – Din lat. delictum. Cf. fr. d é l i t.

DELÍCT s. (JUR.) vină, (înv.) vegheată. (Pentru ce ~ a fost judecat?)

delíct s. n., pl. delícte

DELÍCT ~e n. 1) Încălcare a legii, pedepsită cu amendă penală sau cu închisoare corecţională; infracţiune de gravitate medie. ♢ Corp ~ dovadă materială de violare a legii. 2) Act nepermis de lege şi sancţionat printr-o pedeapsă corecţională. ♢ In flagrant ~ în momentul comiterii unui act nepermis. /<fr. délit, lat. delictum