DEMÉNŢĂ, demenţe, s.f. Alienaţie mintală; nebunie. Demenţă precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demenţă senilă = demenţă care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.

DEMÉNŢĂ s. 1. v. nebunie. 2. demenţă precoce = schizofrenie.

deménţă s. f., g.-d. art. deménţei; pl. deménţe

DEMÉNŢ//Ă ~e f. 1) Stare a unei persoane demente; alienaţie; nebunie. 2) Manifestare de om dement. /<fr. démence, lat. dementia

DEMÉNŢĂ s.f. Alienaţie mintală, nebunie. ♦ (Fig.) Surescitare intensă (vecină cu nebunia). [Cf. fr. démence, it. demenza, lat. dementia].