SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s.f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea şi destrămarea progresivă a funcţiilor psihice şi prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrénie.

SCHIZOFRENÍE s. (MED.) demenţă precoce.

schizofreníe s. f. (sil. -fre-), art. schizofrenía, g.-d. art. schizofreníei; pl. schizofreníi, art. schizofreníile

SCHIZOFRENÍ//E ~i f. Boală psihică cronică, care se manifestă prin dereglare treptată a proceselor mintale. [G.-D. schizofreniei] /< fr. schizophrénie

SCHIZOFRENÍE s.f. Boală psihică gravă, manifestată printr-o scădere treptată a activităţii intelectuale şi printr-un dezechilibru psihic general. [Gen. -iei. / < fr. schizophrénie, cf. gr. schizein – a împărţi, phren – spirit].