DENÚNŢ, denunţuri, s.n. Informare adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. – Din denunţa (derivat regresiv).

DENÚNŢ s. denunţare, (livr.) delaţiune, (pop.) pâră, (înv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. (~ adresat justiţiei.)

denúnţ s. n., pl. denúnţuri

DENÚNŢ ~uri n. Informare a unui organ sau a unei persoane în drept despre comiterea unei infracţiuni; pâră. /v. a denunţa

DENÚNŢ s.n. Semnalarea către o autoritate a unei infracţiuni; denunţare. V. delaţiune. [< denunţa].