DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiţii) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-] [Var.: diocheá, vb. I.] – Din deochi.

DEOCHEÁ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, (reg.) a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)

DEOCHEÁ vb. v. invidia, pizmui.

deocheá vb. (sil. de-o-chea), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. deóchi, 3 sg. şi pl. deoáche, 1 pl. deochém, 2 pl. deocheáţi; ger. deochínd; part. deocheát

A SE DEOCHEÁ mă deóchi intranz. (în superstiţii) A se îmbolnăvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi

A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi