DEPĂNÁ, deápăn, vb. I. Tranz. 1. A înfăşura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o ţeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ♢ Expr. A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦ Fig. A desfăşura, a înşira amintiri, gânduri etc. ♢ Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanţă). ♢ Expr. (Intranz.) A depăna din picioare = a umbla mişcând repede picioarele. [Prez. ind. şi: dépăn] – Lat. *depanare.

DEPANÁ, depanez, vb. I. Tranz. A repune în stare de funcţionare un autovehicul, o maşină, în urma unei pene²; a repara. – Din fr. dépanner.

A depăna ≠ a desfăşura

DEPĂNÁ vb. (TEXT.) a înfăşura. (A ~ fire textile pe un mosor.)

DEPANÁ vb. (TEHN.) a repara, (pop.) a drege. (A ~ un vehicul, un televizor.)

depaná vb., ind. prez. 1 sg. depanéz, 3 sg. şi pl. depaneáză

depăná vb., ind. prez. 1 sg. deápăn/dépăn, 2 sg. dépeni, 3 sg. deápănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dépene

A SE DEPĂNÁ pers. 3 se deápănă intranz. fig. (despre gânduri, amintiri etc.) A trece prin memorie. /<lat. depanare

A DEPĂNÁ dépăn 1. tranz. 1) (firul de pe un scul sau de pe un fus) A desfăşura, înfăşurând pe un mosor sau făcând ghem. 2) (firul unui ghem sau fus) A face scul. 3) A face să se depene. 2. intranz. : ~ din picioare a merge mişcând repede picioarele. /<lat. depanare

A DEPAN//Á ~éz tranz. (autovehicule, maşini) A repune în funcţiune, înlăturând o pană; a repara. /<fr. dépanner

DEPANÁ vb. I. tr. A înlătura, a repara penele la un autovehicul, la o maşină etc. [< fr. dépanner].