REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcţionare; a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.) – Din fr. réparer, lat. reparare.

A repara ≠ a defecta, a strica

REPARÁ vb. v. corecta, corija, îmbunătăţi, îndrepta, rectifica, retuşa.

REPARÁ vb. 1. (pop.) a drege, (înv. şi reg.) a tocmi, (prin Ban. şi Transilv.) a tărtăzi. (A ~ un obiect stricat.) 2. v. depana. 3. v. regla. 4. v. drege. 5. a reface, (pop.) a drege, a meşteri, a meşterui, (înv. şi reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.)

repará vb., ind. prez. 1 sg. repár, 3 sg. şi pl. repáră

A REPARÁ repár tranz. 1) (obiecte defec-tate) A repune în funcţiune; a drege; a tocmi. 2) fig. A modifica în bine; a îndrepta; a corecta; a corija. ~ o pierdere. 3) (daune, pagube) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa. /<fr. réparer, lat. reparare

REPARÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta stricăciunile, a reface în stare bună de funcţionare, a readuce (un obiect) în bună stare, după ce fusese stricat; a drege. 2. (Fig.) A îndrepta, a corecta. ♦ A compensa. 3. (Jur.) A plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). [P.i. repár. / < fr. réparer, cf. lat. reparare].