DEPOZITÁ, depozitéz, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lăsa, a încredinţa cuiva un lucru spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

DEPOZITÁ vb. 1. a înmagazina, a stoca, (înv.) a strânge. (~ marfa în magazie.) 2. v. sedimenta.

depozitá vb., ind. prez. 1 sg. depozitéz, 3 sg. şi pl. depoziteáză

A SE DEPOZIT//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanţe solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o soluţie, aşezându-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit

A DEPOZIT//Á ~éz tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri etc.) A pune în depozit; a înmagazina. 2) (lucruri) A pune la păstrare. /Din depozit

DEPOZITÁ vb. I. 1. tr. A pune (ceva) în depozit. 2. tr. A depune, a încredinţa (un lucru) pentru a fi păstrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].