DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.

A deprima ≠ a îmbărbăta, a încuraja

DEPRIMÁ vb. v. descuraja.

deprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. deprím, 3 sg. şi pl. deprímă

A DEPRIMÁ deprím tranz. (persoane) A aduce în stare de depresiune; a dezola. /<fr. déprimer

DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere].