DESCÂLCÍ, descâlcésc, vb. IV. Tranz. A desface fire de aţă, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Des¹- + [în]câlci.

A descâlci ≠ a încâlci, a încurca

DESCÂLCÍ vb. v. clarifica, descurca, desluşi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.

DESCÂLCÍ vb. a descurca. (~ firele încurcate.)

descâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. descâlceáscă

A SE DESCÂLC//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A ajunge să înţeleagă; a se limpezi, a se descurca. /des- + a [în]câlci

A DESCÂLC//Í ~ésc tranz. 1) (fire de aţă, de păr etc. încâlcite) A desface separând urml de altul; a descurca. 2) (probleme, gânduri etc.) A face să devină clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [în]câlci