DESCREIERÁT, -Ă, descreieraţi, -te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de raţiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des¹- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).

DESCREIERÁT adj., s. 1. adj. v. smintit. 2. adj., s. v. nebun.

descreierát adj. m., pl. descreieráţi; f. sg. descreierátă, pl. descreieráte

DESCREIERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre oameni) Care şi-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieşit din minţi; smintit; scrântit; ţicnit. [Sil. -cre-ie-] /des- + creier + suf. ~at