DESFĂCÚT², -Ă, desfăcuţi, -te, adj. 1. (Despre un obiect formând un tot) Descompus, desprins (în bucăţi); răsfirat, împrăştiat, demontat. 2. (Jur.) Anulat. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. – V. desface.

DESFĂCÚT¹ s.n. Desfacere. – V. desface.

DESFĂCÚT adj. 1. despăturit, dezdoit. (Un şervet ~.) 2. v. desfăşurat. 3. v. deschis. 4. v. dezlegat. 5. v. despletit. 6. v. dezlipit. 7. demontat. (O piesă ~.) 8. destrămat, deşirat. (O ţesătură ~.) 9. desfăşurat, întins, răsfirat. (Cu aripile ~.) 10. v. depărtat. 11. crăpat, deschis, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 12. v. reziliat.

desfăcút s. n.