DESPĂGUBÍRE, despăgubiri, s.f. Acţiunea de a (se) despăgubi şi rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracţiune; desdăunare, daună, compensaţie. ♢ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănţuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi.

Despăgubire ≠ păgubire

DESPĂGUBÍRE s. compensare, compensaţie, daune (pl.), reparaţie, (înv. şi pop.) mulţumire, (înv.) dezdăunare, indemnizaţie, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)

despăgubíre s. f., g.-d. art. despăgubírii; pl. despăgubíri

DESPĂGUBÍR//E ~i f. 1) v. A DESPĂGUBI. 2) Plată în bani sau în obiecte pentru paguba pricinuită. ♢ ~i de război sumă pe care un stat învins (şi vinovat de dezlănţuirea războiului) o plăteşte statului învingător pentru a-i compensa pagubele suferite. [G.-D. despăgubirii] /v. a despăgubi