DESTITUÍ, destítui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcţie; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere.

A destitui ≠ a angaja, a desemna, a numi

DESTITUÍ vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. şi fam.) a mazili, (fig.) a debarca. (L-a ~ din funcţie.)

destituí vb. ( sil. -tu-i), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. destítui, 3 sg. şi pl. destítuie, imperf. 3 sg. destituiá

A DESTITUÍ destítui tranz. A da afară dintr-o funcţie sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere

DESTITUÍ vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcţie. [Pron. -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere].