DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcţie. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner

A detrona ≠ a încorona, a înscăuna, a întrona

DETRONÁ vb. v. mazili.

detroná vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. detronéz, 3 sg. şi pl. detroneáză

A DETRON//Á ~éz tranz. 1) A deposeda de tron; a scoate din domnie. 2) A înlătura dintr-o funcţie sau dintr-o demnitate; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /<fr. détrôner

DETRONÁ vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ♦ (Ironic) A înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcţie. [P.i. -nez. / < fr. détrôner].